RO e-Transport a încetat să mai fie o problemă a comercianților de ciment și de textile. De la finalul lui 2023, orice transport internațional de marfă intră în sistem, indiferent ce duce camionul, iar pragul de la care se aplică e mai jos decât presupun mulți administratori. Declarația o face firma care deține marfa, nu firma de transport.
Sistemul acoperă două lucruri diferite sub același nume
RO e-Transport a pornit în 2022, prin OUG 41/2022, pentru bunurile cu risc fiscal ridicat mutate prin țară. Din 15 decembrie 2023, prin OUG 115/2023, i s-a adăugat un al doilea etaj, iar articolul 1 sună acum așa: prin sistem sunt monitorizate „transporturile rutiere pe teritoriul național ale bunurilor cu risc fiscal ridicat și transporturile rutiere internaționale de bunuri”. Titlul ordonanței a pierdut atunci sintagma „cu risc fiscal ridicat”, ceea ce rezumă bine ce s-a întâmplat.
Rămân, deci, două regimuri. Pe teritoriul național, intră doar bunurile de pe lista fiscului. La transportul internațional, adică import, export, achiziții și livrări intracomunitare, plus câteva operațiuni asimilate, intră orice bunuri, indiferent de natura lor.
Lista bunurilor cu risc fiscal ridicat e scurtă și se citește pe coduri din Nomenclatura combinată (OPANAF 802/2022): legume, plante, rădăcini și tuberculi alimentari (NC 0701–0714), fructe comestibile și coji de citrice sau de pepeni (0801–0814), băuturi, lichide alcoolice și oțet (2201–2208), sare, sulf, pământuri și pietre, ipsos, var și ciment (2505 și 2517), îmbrăcăminte tricotată sau croșetată (6101–6117), îmbrăcăminte altfel decât tricotată sau croșetată (6201–6212 și 6214–6217), încălțăminte și articole similare (6401–6405), fontă, fier și oțel (7213 și 7214). Materiale de construcții, textile, încălțăminte, băuturi, legume și fructe: sectoare în care lucrează foarte multe firme mici.
Pragul se uită la vehicul și la partidă, nu la cifra firmei
Procedura în vigoare, aprobată prin Ordinul comun al ANAF și al Autorității Vamale Române nr. 1.337/1.268/2024, spune exact ce transporturi intră: vehicule cu masa maximă tehnic admisibilă de minimum 2,5 tone, încărcate cu bunuri cu o masă brută totală mai mare de 500 kg sau o valoare totală mai mare de 10.000 de lei, aferente cel puțin unei partide de bunuri.
Cuvântul care schimbă calculul e „sau”. O paletă de 300 de kilograme în valoare de 14.000 de lei intră la fel de bine ca o tonă de ciment ieftin. Iar „partida de bunuri” are definiția ei în ordonanță: un ansamblu indivizibil de bunuri, cu același loc de încărcare și de descărcare, un singur declarant și un singur destinatar final, transportat cu un mijloc de transport care poate fi schimbat pe drum.
Mai există o capcană, la articolul 12. Dacă în aceeași partidă pui și bunuri de pe listă, și bunuri obișnuite, declari toate bunurile din partidă, nu doar pe cele cu risc fiscal ridicat.
Declară proprietarul mărfii, nu firma de transport
Ordonanța spune, pentru fiecare tip de operațiune, în sarcina cui cade obligația: destinatarul din declarația vamală la import și expeditorul la export; beneficiarul din România la achizițiile intracomunitare; furnizorul din România la tranzacțiile interne și la livrările intracomunitare; depozitarul, pentru bunurile aflate în tranzit descărcate sau încărcate în România; și operatorul economic, pentru bunurile proprii mutate între două locuri de pe teritoriul național.
Transportatorul are alt set de obligații, adăugate mai târziu: să echipeze vehiculele cu dispozitive care transmit poziția prin satelit și să asigure transferul datelor pe toată durata traseului, iar șoferul să pornească dispozitivul înainte de începerea transportului pe teritoriul național și să îl oprească doar după livrarea la locul declarat sau după părăsirea țării.
Între cele două seturi există un singur punct de legătură, iar acolo se rup lucrurile cel mai des: codul UIT trebuie pus la dispoziția operatorului de transport rutier cel târziu la punerea efectivă în mișcare a vehiculului, direct sau prin organizatorul transportului. Șoferul trebuie să îl poată prezenta la control, împreună cu documentele care însoțesc transportul.
Codul se cere cu cel mult trei zile înainte și expiră în cinci
Datele se declară în Spațiul Privat Virtual cu maximum 3 zile calendaristice înainte de data anunțată pentru începerea transportului, dar oricum înainte ca vehiculul să pornească ori să se prezinte la frontieră. Codul UIT primit e valabil 5 zile calendaristice de la data declarată pentru începerea transportului, respectiv 15 zile calendaristice la achizițiile intracomunitare și la câteva operațiuni asimilate. Folosirea codului după expirarea termenului e interzisă expres.
De aici vine cea mai banală amendă din sistem. Transportul se amână câteva zile, marfa pleacă în cele din urmă cu codul obținut inițial, iar codul nu mai e valabil. Tot de aici vine și a doua: după punerea efectivă în mișcare a vehiculului, datele declarate nu se mai pot modifica. Dacă între timp se schimbă ceva, transportul se declară din nou, înainte de plecare.
Din ianuarie 2026 se aplică din nou și amenzile pentru poziționare
Sancțiunile stau la art. 13^1 din ordonanță. Nedeclararea transportului sau declararea unor cantități diferite de cele transportate atrage amendă de la 10.000 la 50.000 de lei pentru persoane fizice și de la 20.000 la 100.000 de lei pentru persoane juridice, plus confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate. Nerespectarea obligațiilor operatorului de transport privind poziționarea se sancționează cu aceleași sume, iar șoferul care nu pornește dispozitivul sau nu prezintă documentele riscă între 5.000 și 10.000 de lei.
Confiscarea are o excepție care contează pentru firmele care își țin evidența curat: nu se aplică atunci când lipsa declarării e constatată la o verificare de după încheierea transportului, iar operațiunile figurează în documentele justificative și în contabilitate. Marfa înregistrată corect nu se confiscă retroactiv pentru un cod uitat.
Calendarul sancțiunilor a fost mutat de câteva ori, așa că merită fixat. Amenzile pentru obligațiile de declarare se aplică din 1 iulie 2024, iar pentru utilizatorii care au statut de operator economic autorizat, din 1 ianuarie 2025. Amenzile legate de dispozitivele de poziționare au fost suspendate până la 31 decembrie 2025 prin OUG 29/2025, deci din 1 ianuarie 2026 sistemul funcționează cu toate sancțiunile pornite.
RO e-Transport nu stă singur: se citește împreună cu RO e-Factura, care trimite facturile la emitere, și cu SAF-T, care trimite evidența contabilă. Statul primește separat marfa în mișcare, factura și înregistrarea contabilă, apoi le compară între ele.
Partea grea se rezolvă o singură dată, nu la fiecare camion: iei lista produselor pe care le vinzi, o compari cu codurile de mai sus și notezi dacă vreun flux al firmei trece granița. Dacă răspunsul e da măcar într-un loc, obținerea codului UIT intră în procedura de livrare, înaintea încărcării, cu un om care răspunde de ea și cu acces în Spațiul Privat Virtual pe CUI-ul firmei. Restul e rutină.
Rămâne cealaltă jumătate a livrării, care nu ține de fisc: cui trimiți marfa. Starea la Registrul Comerțului, statutul fiscal, bilanțurile și dosarele din instanță apar într-un singur profil pe firmoscop.ro, iar pașii de parcurs sunt în ghidul despre cum verifici un furnizor. La partenerii din Uniunea Europeană, validarea codului de TVA în VIES se face separat, la data tranzacției. Termenii care apar pe drum sunt în dicționarul de termeni. Cadrul normativ citat reflectă legislația în vigoare la 7 august 2026.